Am scris odată un vers fantastic, dar nu-i găseam o rimă.
Era profund, inteligent şi chiar
alcătuit măiestru, aş spune, dar,
se termina’ntr-un mod bizar,
ieşit cu totul din tipar,
şi nu-şi găsea pereche la final.
Sunt doar o epavă
Fără catarg,
O barcă firavă
Ce plutește în larg…
Bucăți putrezite de lemn
Purtate de unde,
Al căror destin nedemn
Este să se scufunde…