M-am dus ieri la magazin să cumpăr nişte pâine. În faţa mea, postată în faţa aparatului de făcut cafea, o fetiţă de vreo 6-7 anişori, cu o bancnotă de 1 leu în mână.
-Ia zi, ce vrei tu? o întreabă vânzătoarea.
-Caiac, spune fetiţa cu o voce peltică dar simpatică.
-Caiac? râd vânzătoarea şi o mămică aflată în magazin, dar fetiţa nu se lasă descurajată.
-Vrei cafea, fată? Că nu e pentru copii, îi spune vânzătoarea zâmbind.
-Nu, nu caiac, se corectează ea… ăăăă… totorată.
-Totorată? râd iaraşi vânzătoarea şi mămica şi realizează că fetiţa vrea ciocolată caldă.
-Ia zi „pufă”, îi spune mămica.
Fetiţa se jenează, parcă se îmbujorează puţin şi îi răspunde: „pută”.
Hăhăhă, se râde în magazin, vai, ce mai glumă.
Între timp, mai apare un băieţel, tovaraş de joacă al fetiţei.
-Mai am 2 lei, îi zice aceasta mai mult în şoaptă.
Mă uit la ea cu atenţie, la fetiţa peltică care îşi cumpară totorată. Are un fes roşu murdar pe cap, haine murdare, pline de praf şi noroi şi o pereche de tenişi rupţi în picioare. Rupţi şi plin de noroi. Mă gândesc cum de o fi făcut rost de acei bani… Nu, nu o suspectez de furt dacă la asta vă gândiţi, dar nu pare să o ducă aşa de bine. Când porţi tenişi rupţi, 3 lei nu e o sumă de ici, de colo, de aruncat pe dulciuri.
Băieţelul îi arată cu degetul o pungă de… ceva. Ceva cu ciocolată, un fel de biscuiţi, pufuleţi, nu ştiu, nu mă pricep. Îi arată punga cu degetul, fără să spună nimic, ca şi cum ar exista un acord tacit între ei.
-Mai am 2 lei, spune fetiţa.
Mă uit la preţul acelei pungi: 1,8 lei. Mă uit şi la băieţel. Curăţel, îngrijit, haine bune, genul de haine cu care poţi să ieşi şi în oraş, nu doar haine de casă. O duce în mod cert ceva mai bine.
Fetiţa îi arată vânzătoarei punga şi îi întinde ultimii ei 2 lei. Între timp, aceasta îi aduce paharul de ciocolată, plin doar pe două treimi, ca la tonomatele de cafea din UPG care te jecmănesc, zgârcindu-se la câteva picături de apă.
-Stai aşa, să îţi dau restul, spune ea întinzând două monede lucioase de câte 10 bani.
-Nu, vreau două bomboane.
Ia şi două bomboane de pe tejghea, ia şi „totorata”, ia şi acea pungă de ce-o fi fost, şi iese din magazin însoţită de băieţel. S-au dus şi ultimii 2 lei…