Această poveste nu are loc în altă ţară, în altă lume, în alt univers. Personajele acestei poveşti nu au nume precum Michael, Gerald şi Anthony sau Akami, Myiabi şi Kiara. Nu sunt frumoase, nu au trăsături angelice, puteri magice sau orice altceva ieşit din comun. Aceasta poveste nu are un sfârşit fericit sau unul tragic, nu are un sfârşit spectaculos, nu are un complot construit cu grijă. Această poveste nu are un sfârşit.
Această poveste are două personaje normale, care pot locui în ţara ta, oraşul tău, cartierul tău. Pe băiat îl poate chema ca pe tatăl tău, ca pe fratele tău, ca pe colegul din spate de la care copiezi tema la mate. Pe fată o poate chema ca pe mama ta, ca pe sora ta, ca pe acea prezentatoare TV pe care o admiri. Băiatul poate locui… în apartamentul vecin. Ştii tu, tipul acela misterios pe care îl mai vezi din când în când dimineaţa, care e liniştit, nu face gălăgie, nu are datorii la întreţinere şi care nu crează probleme. Tipul care practic nu există şi e doar un nume pe lista de locatari. Iar fata… fata locuieşte în blocul vecin. Ai vazut-o de două ori pe fereastră când se întorcea seara acasă. Nu ştii nimic despre ea, dacă locuieşte singură sau cu părinţii, dacă are un prieten sau e singură, dacă e o fire veselă sau tristă. Poate fi urată sau frumoasă, poate fi blondă sau şatenă, poate fi brunetă chiar… Nu contează, oricum nu i-ai dat niciodată atenţie.
Poate că între băiat şi fată există ceva sau poate că va exista. Poate că se cunosc, poate că se urăsc… Nu ai de unde să ştii. Oricum nu îţi pasă. Tu ai poveştile tale, mai interesante, mai plăcute, mai pline de viaţă. Această poveste nu are aşa ceva. Aceasta poveste nici măcar nu a început.
Această poveste îşi poate schimba oricând personajele. Poate că băiatul moare, după cum vei află în câteva săptămâni din bârfa a două vecine. Poate că fata moare şi ea sau se căsătoreşte şi se mută. Nu ai de unde să ştii, nu cunoşti personajele.
Poate că locul băiatului va fi luat de băieţelul vecinului de deasupra, bebeluşul care te trezeşte noaptea din somn cu plânsetul lui când îl înjuri printre dinţi şi care te face să zâmbeşti dimineaţa când îl vezi întâmplător în drumul spre şcoală, gângurind încetişor în căruciorul lui. Poate că locul fetei va fi luat de acea femeie nebună care cerşeşte la intersecţie. O ştii prea bine… Acea femeie bătrână, jegoasă şi mereu beată, care îţi provoacă silă şi căreia îi mai laşi din când în când câteva monede rătăcite prin buzunar.
Hei, cine ştie, poate că această poveste va fi consumată de o gaură neagră după cum tot auzi vorbindu-se sau poate că această poveste este de fapt o gaură neagră.
Această poveste nu are nume. Această poveste nu are un sfârşit pentru că nici măcar nu a început. Te aşteaptă pe tine să o descoperi. Dar tu… tu nu o vezi. Tu ai poveştile tale.