După încă un set de alegeri pentru poziția de primar la care nu s-a prezentat nici un candidat adecvat, bucureștenii și-au băgat definitiv picioarele. Nici un profesionist gospodar, educat, bun manager și carismatic nu vroia să se cufunde în mocirla politicii așa că alegătorii aveau parte de tot soiul de caraghioși desprinși parcă din satirele lui Caragiale. Ce și-au spus atunci oamenii? *Dacă e bal, păi bal să fie!*
Clasicele campanii electorale cu împărțit de găleți și ulei și dezbateri fanfaronice televizate, soldate de altfel și cu mici averi cheltuite pe materiale printate au sfărșit acolo unde ajungeau și afișele și pliantele candidaților: în coșul de gunoi. În locul lor, televiziunea publică le-a înlocuit cu un nou concept de reality show intitulat "*Primarii au talent*".
Emisiunea s-a dovedit mană cerească pentru TVR, cu un picior în groapă din punct de vedere financiar. Îmbinând însă două dintre cele mai vizionate subiecte: politica și circul (un singur subiect conform altor opinii), s-au stabilit audiențe record. Consumatorii de junk TV aveau cu ce să își facă plinul iar ceilalți puteau scăpa de sentimentul de jenă justificând vizionarea de mizerii cu un interes legitim în soarta orașului. Până și candidații erau mulțumiți. Cum se renunțase la farsa programelor electorale, pe care oricum nu le respecta nici naiba, se putea axa în sfârșit pe adevăratele lor calități: să fie maimuțoi.
Lucurile au luat însă o turnură complet neașteptată atunci când personaje din tagma băiatului cu *două telecomenzi* sau Nicușor (de la Brăila, nu Dan) au început să fie mult mai populari decât prestatorii de la partid. Inițial situația părea a fi sub control, partidele începând să acapereze tot mai multe vedete de carton în detrimentul bătrânilor securisto-traseiști dar nu a fost decât o aparență.
Spre surprinderea tuturor, câștigătorul primelor alegeri a fost Mickey Mouse (personajul Disney, nu Ponta). Nici măcar mașinațiunile lui Dragnea sau jelaniile anteniste către spectatori nu au putut schimba preferințele votanților așa că simpaticul șoricel a căștigat zdrobitor alegerile.
Și cum un personaj de desene animate nu poate fi corupt, primăria capitalei a avut în sfârșit bani să realizeze toate proiectele. Orașul era în sfârșit modern și îmbelșugat, toată lumea era fericită.
Singurul dezavantaj a fost că desenele animate au fost interzise, ca nu cumva să se facă propagandă politică în afara campaniei. Dar nu îi păsa nimănui, nici măcar copiilor. Când simțeau nevoia de desene, se uitau la talk show-urile politice, era cam tot aia.