Primul paragraf ar fi trebuit să înceapă tot. Dar era un leneș fără pereche și nu a vrut să dea startul. Prea mult efort, prea multa bătaie de cap. De ce să își piardă el timpul cu introducerile? *Oricum e doar o formalitate*, gândea el, așa că îi pasă responsabilitatea celui de-al doilea paragraf.
Al doilea paragraf s-a făcut foc și pară! Da, adevărat, el ar fi fost cel care dădea cu adevărat startul, conturând introducerea schițată de primul și punând bazele poveștii, dar de ce să facă el toată treaba? Cum, primul să stea degeaba, ca un Dorel, iar el, al doilea, să ducă tot greul? *Nu, mersi*, gândea el, așa că în semn de protest nu a făcut nimic, cedându-i rândul celui de-al treilea paragraf.
Al treilea paragraf s-a trezit într-o situație cam nasoală. El ar fi trebuit deja să fie pe la jumătatea drumului, să aibă o idee de urmărit, să o dezvolte. Nici chiar să se întrevadă luminița de la capătul tunelului dar, în orice caz, să fie plecat de mult trenul din gară, metaforic vorbind. În schimb, nimic nu era început iar el, neobișnuit cu astfel de situații, nici măcar nu știa cum să pornească. Așa că s-a dat și el la o parte, urându-i mai mult succes celui de-al patrulea paragraf.
Al patrulea paragraf era practic cel care termina lucrurile. E drept, nu el făcea și finisajele, această sarcină căzând pe umerii celui de-al cincilea paragraf, dar, în teorie, acum ar fi trebuit să îți poți face o idee despre cum merg lucrurile. Ori paragraful patru nu avea nimic pregătit. Ce să termine? Dintre toți, era poate cel mai depășit de situație... Suspinând, i-a explicat problema celui de-al cincilea paragraf și s-a dat la o parte.
Al cincilea paragraf, obișnuit să vină doar pe ultima sută de metri și să împacheteze măiestru tot, s-a trezit în fața unui veritabil dezastru. Povestea era lipsită complet de cap și de coadă, nimeni nu realizase nimic... un de-zas-tru! Nu-i rămânea de făcut decât un singur lucru, o ultimă măsură. Și-a chemat prietenul, finalul, și i-a povestit, pe larg, tot ce s-a întâmplat. "*E ok*", i-a zis finalul, "*știu ce trebuie făcut. Voi rezolva totul cu un singur cuvânt:*"
"**Sfârșit!**", grăi acesta. Și se făcu întuneric.