Nu am norocul celor născuți în anul 2000, să îmi pot afla foarte ușor vârsta, iar 1987 nu e un numar foarte prietenos atunci când vrei să îl extragi din 20XX.
Lucrul acesta e un mare dezavantaj în copilarie, când e musai să știi cu certitudine câți ani ai.
-"*Câți ani ai, puișor?*"
În funcție de vârstă, până și lunile trebuia să le poți declara cu certitudine:
-"*5 ani și 6 luni!*"
Dacă nu vrei să te faci de râs, ești forțat să înveți matematică din fragedă pruncie. Când alții înca fac în pat, tu trebuie să fii capabil să faci scăderi în minte, plus să reții anul nașterii și anul curent.
Odată cu trecerea timpului, lucrurile încep să se mai schimbe. Dacă nu ești fată, nu ești întrebat de vârstă decât poate la interviurile pentru o slujbă și uneori nici acolo. În plus, valoarea acesteia devine relativă.
E important dacă ai peste 18 ani sau până în 18 ani.
E important dacă ai trecut de 20 ani.
E important dacă te apropii de 30 ani sau dacă ai trecut de 30 ani.
După care 40, 50, 60... ajungi într-un punct în care vârsta are două valori: "*am ieșit la pensie*" și "*nu am ieșit încă la pensie*". Mai departe de atât, 83 sau 95 nu mai reprezintă vârsta sau numărul de ani ci probabilitatea statistică de a nu mai prinde ziua de mâine.
În ceea ce mă privește, mi s-a întamplat deja de multe ori să uit ce vârstă am. A trebuit să fac un calcul pentru a-mi confirma dar adevaratul rezultat nu a fost un număr exact, ci o comparație: mai puțin de 30. Restul sunt detalii.
În ceea ce privește data nașterii, am fost ceva mai norocos: 09.09.1987, a 9-a zi a celei de-a 9-a luni, în anul o mie... 9, 8, 7. Altfel aș fi uitat-o cel mai probabil, cum uit și restul zilelor pe care nu le-am notate în calendar. Țin totuși minte ziua de naștere a prietenei, data aniversării, țin minte perioada din an și, uneori, perioada din lună în care îmi sunt născuți părinții sau sora. Mai mult de atât, mă depășește, informația se pierde prin cotloanele minții mele.
O sa trăiesc probabil până la o vârstă record de 150 - 160 de ani din simplul motiv că o să uit câți ani am. Voi fi absolut convins că sunt un moșuleț de 60, poate 70 de ani și îmi voi păcăli în mod placebo organismul să reziste.
Moartea mi se va trage de la Facebook. O să intru întâmplător prin 2100, să verific noutățile, fix pe data de 9 septembrie și o să văd un mesaj de "*La mulți ani!*", moment în care o să fac infarct la citirea vârstei.