Legenda spune că ar fi existat odată un om atât de banal și de sec încât nu i s-a întamplat niciodată nimic interesant.
S-a născut într-o zi ca oricare altele, nici prea caldă, nici prea rece, alături de încă vreo câteva zeci de copii, într-un spital oarecare. Copilăria sa a fost lipsită de orice fel de întâmplări ieșite din comun: nu s-a cățărat prin pomi, nu și-a rupt nici un os, doar banelele răceli l-au afectat.
N-a avut nici mulți prieteni, dar nici puțini. Nu era nici ultimul ales la fotbal, dar nici printre primii. La școală a avut note suficient de mari încât să nu fie pedepsit de părinți, dar nu suficient de mari încât să se facă remarcat.
Nici singur n-a murit, dar nici o familie prea spectaculoasă nu a avut. Cu o soție banală, pe care nu ai fi putut să o recunoști printre zecile de gospodine, și copii ce urmau să îi calce cu certitudine pe urmele sale de om neinteresant, eroul nostru reușea să se încadreze perfect, dar perfect în medie.
Locul de muncă: la fel ca oricare altul. Salariul nici prea-prea, nici foarte-foarte, suficient cât să își ducă zilele în mod decent. Se mai uita la fotbal, se mai uita la știri, mai dezbătea politică, mai lua câte o gură de alcool cât să se cunoască că e bărbat și cam atât. Era un om atât de mediocru încât, în mod paradoxal devenise extraordinar.
Daca vroiai să afli opinia populației în vreun domeniu anume, tot ce trebuia să faci era să îi ceri părerea. Dacă vroiai să știi nivelul general de inteligență, era de ajuns să îl pui să completeze un test de IQ. Pentru statisticienii de pretutindeni era mană cerească, cel puțin pentru cei leneși. Apuse erau vremurile în care erau necesare teste atent calibrate, pe subiecți aleși cu grijă, astfel încât să fie cât mai reprezentativi. Omul nostru era un sondaj de opinie ambulant, iar cuvintele pe care le scotea pe gură erau sorbite de cercetători mai ceva ca scrierile lui Arsenie Boca de către babe.
După zeci, sute de tratate știintifice scrise pe tema sa, nenumărate cronici istorice și reportaje jurnalistice, legenda omului neinteresant s-a cimentat și a rămas în memoria populației.
Din anumite puncte de vedere, era mai motivațional decât un citat de Tony Pop-Tamaș. Dovedise că pentru a fi interesant uneori e suficient și să fii neinteresant.