Descrierea ținutului
A fost odată ca niciodată un ținut numit Puturești. Era un ținut atât de jalnic încât locuitorii săi ar fi vrut să-i spuna "*Plin de rahat*" dar nu li s-a dat voie.
Prea mulți locuitori nu avea acel ținut, deoarece rata mortalității o întrecea cu mult pe cea a natalității, ceea ce era și normal în condițiile în care putureștenii care nu se sinucideau fugeau peste hotare, iar în ceea ce privește nou-născuții, era cam dificil pentru că nu exista nimeni în tot ținutul cu care să dorească cineva să se culce. Norocul lor era că nu prea aveau multe modalități de a se sinucide la dispoziție. De otrăvuri nu aveau bani, să se arunce de la fereastră nu puteau, căci locuiau cu toții în bordeie de un metru jumate înălțime, iar frânghia pe care o foloseau să se spanzure era singura din tot ținutul așa că după câțiva ani în care au făcut-o poștă de la unul la altul s-a tocit și s-a rupt.
Nu aveau nici măcar motive de a trăi, săracii putureșteni. Tot ținutul era stâncos și deșertic, nici măcar buruienile nu creșteau acolo. Singurele animale care trăiau pe aceste tărâmuri erau câinii maidanezi care mâncau șobolani, șobolanii care mâncau gândaci și gândacii care mâncau progeniturile câinilor maidanezi. Cei mai sătuli erau comunitarii, pe lângă șobolani mai mâncau și bătaie de la putureșteni.
Războiul de 99 de ani, 4 luni și 6 zile, că a 7-a era zi de sărbătoare
Cu toate că era un ținut oropsit de soartă, bântuit de molime și uitat de Dumnezeu, care își pierduse ochelarii de citit și nu îl mai găsea pe hartă ca să facă ceva bun și pentru putureșteni, pentru stăpânirea acestui ținut s-au purtat foarte multe războaie. Fiecare țară alăturată susținea ca Putureștii aparține celoralți vecini, se tot luptau și tot trimiteau Putureștenii în țara altuia. Până când s-a săturat unul și s-a gândit că decât să-i tot trimită la alții și să se lupte între ei din cauza asta, mai bine îi trimit la dracu și îi fac o țară autonomă. După 99 de ani, 4 luni și 6 zile, că a 7-a zi era zi de sărbătoare, Putureștii au devenit un regat autonom. Cel care a avut această genială idee a rămas în istorie sub numele de *Darian the Barbarian*, descălecătorul de cai și încălecătorul de femei.
Acum, oricât de multe dezavantaje ar fi avut acest ținut, oricât ar fi fost lipsit de orice fel de resurse, sub conducerea unui lider carismatic și inteligent lucrurile ar fi putut să se schimbe iar țara să renască, ajungând faimoasă și prosperă, dar vecinii ei nu puteau să permită așa ceva, nu? Drept urmare, au pornit într-o călătorie prin Puturești, pentru a găsi o persoană cât mai incapabilă pentru a o pune în ceafa țării (căci fruntea era la pământ).
Istoria lui Gogulan de Leizia
După ce au căutat prin tot ținutul un candidat cât mai apropiat de pretențiile pe care le aveau pentru un rege în Puturești, reprezentanții regatelor vecine au găsit persoana perfectă.
*Gogulan de Leizia* era la acea vreme un mic nobil din Puturești, mândrul propietar al unui vast domeniu ce se întindea la veceul din spatele curții până la gunoiul din fața porții, stăpân peste 50 de suflete (15 muște, 30 de țânțari și 5 șobolani), și descendent al onorabilului neam de Leizia, strămoș al lui Dilimon de Dilimbania, primul locuitor al Putureștilor.
Un om integru, pe care nu poți să îl corupi decât dacă îi oferi mită, leneș și cu nivelul de inteligență al unei cărămizi (asta e din cauză că atunci când era mic i-a căzut o caramidă în cap și prin căi necunoscute nouă s-a făcut un transfer de inteligență între el și cărămida), bun la suflet și amabil doar cu el însuși, lacom și hrăpăreț, capabil să pună binele său mai presus de al celorlalți, era candidatul perfect pentru a guverna cu succes ținutul Putureștilor.
Așa că trimișii regatelor vecine au făcut toate demersurile pentru înscăunarea sa, după ce au așteptat să se descăuneze singur de pe veceul din curte, iar Putureștii au căpătat primul lor rege. După ce au trecut câteva ore, noul rege Gogulan al Putureștilor, fost Gogulan de Leizia, a început să dea primele legi și decrete.
De un egocentrism a cărui mărime nu era depașită decât de mărimea burții sale, primul decret dat de Gogulan de Leizia a fost ca toate monezile să poarte de acum chipul său ca efigie și să se numească Gogulei Grei, lucru ce s-a dovedit extrem de benefic pentru economia țării, deoarece de acum banii din Leizia nu mai părăseau regatul și rămâneau în țară, deoarece noile monezi erau într-atât de urâte încât nici o bancă nu vroia să le schimbe în valută și nici un străin nu vroia să le accepte. A existat un singur caz de cetățean, un oier ce a reușit să vândă o monedă unui propietar de circ, ce a expus-o la Muzeul Groazei. Acel cetățean a intrat în istorie drept cel mai priceput întreprinzător din Puturești și a facut astfel avere. Numele său era Gheorghe Becali, dar prietenii îi spuneau Gigi.
O altă lege dată de el, într-un acces de mărinimie și rațiune, a fost să construiască școli de-a lungul întregului regat, pentru a cultiva și capetele locuitorilor acestui mic regat, și nu doar câmpurile sale. Din nefericire, pentru că nimeni nu accepta Gogulei, costurile pentru construirea școlilor au fost atât de imense încât Gogulan a mai construit și câte un bar și un cazino lângă școli, precum a și permis traficul cu droguri într-o zonă aflată la mai puțin de 30 de metri de școală, cu condiția ca el să primească 50% din profit. Acest lucru a cauzat doua schimbări majore: 1. Visteria regatului s-a umplut la loc în doar 2 zile, și 2. Malnutriția a fost detronată din topul cauzelor morții putureștenilor de către Consumul de Stupefiante.
Ar mai fi dat el și alte legi dar din nefericire folosise toți economiștii și analiștii politici din țară pe post de ținte de tras cu arcul, pentru că niciodată nu le vazuse rostul. În mod paradoxal însa, economiștii și analiști nu au murit din cauza săgeților trase de Gogulan, deoarece acesta era un țintaș teribil, ci din cauză ca s-a hotărât să recicleze fostele ținte și să aprindă focul cu ele. În urma acestui proces au murit 10 economiști și trei analiști politici iar populația țării a fost redusă la jumătate.