Plictisit de conturul său colţuros, pătratul a vrut să devin cerc. După o viaţă întreagă petrecută în unghiuri de 90 de grade şi linii frânte, ceva dinăuntrul său i-a şoptit că ar fi bine să îşi schimbe conturul cu un altul, mai fin, mai stilat şi mai neîntrerupt.
Problema a fost însă uşurinţa cu care a putut face acest lucru. În practică, cel puţin pentru un neavizat, un pătrat nu se transformă pur şi simplu în cerc. Sunt lucruri aproape diametral opuse. Nu doar din punct de vedere vizual şi/sau estetic, ci şi din punct de vedere psihologic şi/sau filozofic.
Având pe de-o parte sfera, simbolul clasic al perfecţiunii în natură, conglomerat de puncte distribuite uniform în jurul unui centru, iar pe de cealaltă, pătratul, simbolul clasic al construcţiei alimentate de mintea umană şi de inteligenţă, perfecţiunea prin implicaţii practice şi prin faptul că, în fond, un pătrat e o cărămidă perfectă şi dintr-o mie de pătrate poate ieşi o casă care să te apere de ploaie şi de zapadă, iar dintr-o mie de sfere… poate doar nişte jucărele pentru copii, e lesne de înţeles de ce o persoană ar considera o astfel de transformare imposibilă. Vorbim practic de o redefinire a sinelui la un nivel fundamental.
Pentru pătrat lucrurile nu au fost chiar atât de alambicate. Poate că acest lucru s-a datorat faptului că fiind un simplu pătrat, nu avea habar de implicaţiile deciziei sale, poate că s-a datorat unui alt motiv, de neconceput pentru mintea noastră înlănţuită de regulile geometriei eucliedene, dar cert e că pătratul a devenit pur şi simplu cerc. Cu un efort deloc supraomenesc, nici măcar suprageometric sau supraliniar, pătratul şi-a îndreptat colţurile, şi le-a netezit şi rotunjit perfect simetric în jurul vechiului său centru.
“E un miracol!” au spus oamenii de ştiinţă, când li s-a adus la cunoştinţă acest lucru.
“Sfidează tot ceea ce ştim despre univers şi despre viaţă!”, au spus ei.
“Trebuie să reformulăm ideile pe care ne bazăm modul de gândire”, au spus ei.
Unii au spus chiar că scopul faimosului experiment de la CERN, cu al lor faimos, dar şi mult-hulit Large Hadron Collider ar fi fost să transforme toate pătratele în cercuri şi viceversa, şi că de fapt materia ar fi alcătuită din cercuri, căci doar atomii sunt sferici, iar anti-materia ar fi mai pătrăţoasă, căci doar cercul e opusul pătratului.
Iar alţii au văzut asta ca pe un semn de la Dumnezeu.
“E o dovadă că Dumnezeu exista!”, au spus ei.
“Cu credinţă, totul este posibil”, au spus ei.
“Slavă Domnului şi harului Său, căci nebănuite sunt căile sale”, au spus ei.
Desigur, au fost destui, poate chiar mai mulţi, care au acuzat pătratul ca fiind necurata odraslă a Satanei, trimis să ne ducă spre pierzanie, opunându-se într-un mod atât de făţiş şi revoltător orânduirilor stabilite de cel din Ceruri.
Şi nu în ultimul rând au fost cei care au afirmat că acest lucru e o dovadă clară că Dumnezeu nu există. Altfel cum s-ar putea un pătrat transforma în cerc?
Ceea ce e cu adevărat interesant este că pătratul nici măcar nu a rămas cerc pentru foarte mult timp. S-a privit în oglindă şi a ajuns la concluzia că arată gras. În fond, nu toate formele rotunde sunt sexy, mai sunt şi unii care preferă colţuroşimea, ca de exemplu cercul care a vrut să devină pătrat şi a decis să şi rămână aşa. Pe el nu l-a băgat însă nimeni în seamă căci începuse să ningă. În plus, geometria era deja fumată.