De când cu acea faimoasă reclamă, toate marmotele învelesc ciocolata în staniol. A trecut deja ceva vreme de când acel spot publicitar a fost lansat în lumea oamenilor, însă efectul său încă persistă. Și în ziua de azi marmotele continuă să învelească ciocolata în staniol. Și-au făcut de altfel propria lor fabrică unde produc faimoasa ciocolată “Marmoțica”, ciocolata învelită desigur în staniol de către marmote.
Și toate marmotele îsi iau desigur slujba foarte în serios. Învelesc ciocolata cu o tehnică și măiestrie nemaivazută de nimeni dar se rezumă doar la acest lucru. Restul operațiilor necesare fabricării ciocolatei “Marmoțica” sunt efectuate de diferite alte animale: un urs, un iepure etc. Într-o vreme lucra până și lupul pentru ei, dar a înnebunit între timp. I s-a tras de la o pastă de dinți expirată, dar asta e altă poveste.
Deși restul marmotelor privesc cu mândrie faptul că ele sunt singurele animale cărora li se permite să efectueze sacrul act al învelirii ciocolatei în staniol, una dintre ele e nemulțumită de acest lucru. Una singură.
Costache Ghevara, una dintre miile de marmote lucrătoare la fabrica de ciocolată, sau “marmot” mai bine zis, a fost mereu nemulțumit pe tema asta. I se părea că marmotele au fost fraierite de oameni, care le-au insuflat prin acea reclamă sentimentul că munca pe care o fac ele este una nobilă. El gândea altfel.
“Să învelești ciocolata în staniol e o muncă de sclav. De chinez sau de indian, nu de o marmotă. În toate fabricile din lume slujbele de genul acesta sunt prost văzute și nu sunt privite cu ochi buni de către societate. Adică o echipă de arici stă toată ziua în fund în birouri și efectuează studii de piață pentru a face compania să prospere, iepurele monitorizează producția de ciocolată astfel încât să nu intervină erori și așa mai departe iar noi… noi, marmotele care am construit și deținem această fabrică, efectuăm munca de jos a învelirii ciocolatei în staniol.”
Cuprins de o însuflețire nemaivazută și în plin avant revoluționar, Costache Ghevara a început să predice convingerile sale în fabrica de marmote. Cum avea o adevărată carismă, a reușit să convingă în câteva luni sindicatul marmotelor că învelirea ciocolatei în staniol nu este ceva cu care să te poți lăuda. Deși a fost mai greu inițial, pentru că marmotele mai bătrâne nu vroiau în nici un chip să renunțe la învelitul ciocolatei, activatate sacră pentru ele, cele mai tinere nu au stat prea mult pe gânduri. În fond, nu e tocmai plăcut să stai să învelești zilnic sute de ciocolate în staniol. Este o muncă minuțioasă și plictisitoare.
Sub îndrumarea lui Costache Ghevara, marmotele au revoluționat fabrica! Au dat afara restul animalelor și au păstrat doar marmotele. În fond, fabrica era a lor, nu? Bineînțeles că marmotele care au rămas nu au mai fost nevoite să înveleasca ciocolata în staniol, ci au primit toate slujbe cu titluri pompoase, ce presupuneau să facă mai mult muncă de birou, sau să apese pe butoane. De învelirea cicolatei se ocupa de-acum un robot industrial ultramodern, care lucra mult mai eficient decat lucrau marmotele înainte. Entuziasmate, marmotele au anunțat vestea în întreaga lume și au așteptat cu sufletul la gură să le crească acțiunile mai ceva decât cele de la Google.
În 2 luni fabrica a dat faliment. Fără marmotele care să o învelească în staniol, ciocolata “Marmoțica” nu mai avea nici un farmec. Nimeni nu vroia să mănânce o ciocolată învelita în staniol de către un robot industrial. Marmotele rămase fără slujbă s-au angajat la care pe unde au putut și lucrează mai mult la negru. Costache Ghevara a murit la scurt timp dupa falimentul fabricii, fiind mâncat de lupul care înnebunise acum ceva vreme.
Care e morala?
Aveți grijă ce pastă de dinți folosiți, să nu înnebuniți precum lupul.
Între timp, ursul continua să toarne alune în ciocolată.