Din oceanul Pacific, a ieșit un pește mare. La început lumea a tratat cu scepticism evenimentul, era prea greu de crezut.
Poate că fusese un pește mic dar nu s-a văzut bine. Sau poate că era “mare” doar în comparație cu restul. Sau poate că martorul fusese vreun bețiv care nu știa unde să pună piciorul fără să se rostogolească într-un șanț. Sigur trebuia să fie o eroare, mai ales că un pește mare nici nu ar încăpea printr-un loc din care ies doar peștii mici.
Alte teorii, ușor fataliste, au sugerat că de fapt s-ar fi terminat toți peștii mici și acum iese doar ce a mai rămas. Doar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, nu?
Încet, încet, peștele mare a ajuns în centrul atenției. Era un subiect ușor de înțeles și trata o temă de care auzise aproape toată lumea. Cum nimeni nu văzuse, efectiv, acel pește mare, cu atât mai puțin ieșirea sa, dar toți auziseră zvonurile, toată întâmplarea avea un aer misterios și captivant cum nu s-a mai întâlnit de la dispariția Elodiei.
Ieșise, oare, un pește mare din oceanul Pacific sau este o conspirație? Dacă da, atunci ce s-a întâmplat cu el? De ce nu l-a văzut nimeni? A fost oare capturat, tranșat și transformat în sushi? Astfel de întrebări frământau opinia publică.
Cel puțin conform principalelor surse de informații, existau două puncte de vedere mari și late. Primul susținea cî de vină este fostul guvern. Cu ce ar fi fost de vină, mai precis, nu era clar. Unele voci susțineau că peștele mare este de fapt un mafiot, îngrășat din contracte cu statul, care a simțit miros de justiție și a decis să plece repede, să nu fie pus să plătească pentru faptele sale. Alte voci susțineau că vina fostului guvern ar fi constat în nivelul scăzut de trai, care l-a determinat pe pește să plece în căutarea unui trai mai bun peste hotare.
Cel de-al doilea punct de vedere pasa cartoful fierbinte noului guvern dar, culmea, motivele păreau a fi aceleași: corupție, frica de justiție, nivel de trai și așa mai departe. Doar “vinovații” erau alții.
Si în timp ce timpul trecea iar armate întregi de jurnaliști și pseudo-jurnaliști păzeau oceanul Pacific, așteptând o altă ieșire a unui pește, fie el mare sau mic, cu atât de mult zel încât ai fi zis că așteptau de fapt cea de-a doua venire a lui Iisus pe pământ sau alt eveniment de proporții biblice. Mai ieșeau ba o meduză, ba un scafandru, ba o epavă… dar pești ioc! Iar acest lucru a devenit o problemă foarte gravă.
Lipsa de noutăți combinată cu aceleași fețe vechi și tocite, care rosteau aceleași idei vechi și reciclate pe tema peștelui, au generat un val de nerăbdare și nemulțumire în sânul populației, care a început să iasă, treptat, în stradă!
Sute, mii, zeci de mii apoi nenumărate voci au început să scandeze în aer liber, cerând să afle adevărul! Televiziunile, președintele, serviciile secrete, chiar și vrăjitoarele sau astrologii, toți erau somați să divulge informațiile ascunse despre pește.
Lucrurile au început să capete amploare atât de rapid încât s-ar fi putut jura că, gata, asta a fost, nu mai există cale de întoarcere iar omenirea va pieri în răzmerițe și lupte de strada… până când totul a luat sfârșit într-un mod de-a dreptul surprinzător.
Fix cînd nu mai exista nici o speranță, din oceanul Pacific a mai ieșit un pește! Toți, dar toți s-au înghesuit să îl vadă și să îi facă poze. Culmea, peștele nu era nici mare… nici mic. Era de dimensiuni medii. Si pe coada lui scria: “*An tan tina, s-a ouat găina!*"