Durururu, durururu


*Durururu, durururu* se învârtea roata, rostogolindu-se pe drum agale.

Pătratul o privea cu jind. Și-ar fi dorit și el să fie la fel de grațios, să se miște la fel de fluid și să se poată plimba prin iarba și praf, la munte sau la deal, oriunde și-ar fi dorit inimioara sa, la fel ca roata.
Încerca, pentru a nu știu câta oara, să se miște și el la fel. *Hârști, hârști*, își târșâia pătratul corpul greoi pe sol, lăsând urme adânci în urma sa. Nu vroia și pace, oricât de mult ar fi încercat, oricum s-ar fi sucit, nu se putea roti.

Și-a rugat un prieten să îl ajute să se rotească. Cunoștea un inventator ingenios, genul de om ale cărui născociri te făceau să te scarpini în cap și sa le privești mirat, încercând din răsputeri să înțelegi ce sunt și ce scop au.

-“Sigur", i-a spus inventatorul. “Dați-mi un punct de sprijin și rostogolesc pătratul!”, a spus el încrezător.

S-a dus să caute o rangă sau ceva similar cu care să poată urni pătratul. S-a întors într-un final cu un baston lung de metal, pe care l-a folosit întâi să deseneze tot soiul de schițe și calcule în praful de pe drum, în încercarea de a găsi cea mai bună metodă de a face pătratul să se învârtă.

-“Evrika!” a urlat inventatorul, dar Evrika nu era prin preajmă așa că a trebuit să se descurce singur. A luat bastonul, l-a înfipt sub pătrat, ciupindu-i dureros fundul, dar acesta a strâns vitejește din dinți! "*Trebuie să rezist pentru rostogol*", și-a spus el.

Cu chiu, cu vai, pentru ca inventatorul era bătrân și avea brațele doar cu puțin mai groase decât bastonul de metal, a reușit într-un final să îl răstoarne pe pătrat. Iar pătratul s-a dus buf, *fix* în nas. Blocat cu fața în țărână, nu mai putea să scoată nici un "*pas*". Inventatorul era prea ostenit să îl mai împingă iar, așa că acolo a rămas pătratul...

*Durururu, durururu*, se învârtea roata în jurul lui iar pătratul avea impresia că râde de el. Dar nu putea să vadă nimic, cu chipu-i afundat în praf. Putea doar să auda roata învârtindu-se, parcă special pentru a-i face în ciudă. *Durururu, durururu*...

Publicată inițial pe actualul meu blog cu titlul Durururu, durururu
Ți-a plăcut? Click aici pentru a distribui pe Facebook