Părintele Georgel era un preot modern: 5% evlavie, 95% talent afaceristic. Mereu cu în pas în faţa colegilor săi de breaslă, fu primul care simţi în aer pericolul impozitelor şi taxelor de stat. Într-o societate civilă frământată de talk-show-uri, pensii tăiate şi moguli, cu un stat decis să impoziteze până şi vrăjitoarele, cuviosul Georgel simţi că nu mai e mult până când urma să vină rândul bisericii. Şi ca un adevărat deschizător de drumuri ce era, se hotărî să se pregătească din timp, pentru a se putea alinia cu succes la standardele europene şi, în acelaşi timp pentru a le face faţă cu succes inspectorilor fiscali.
Când alţii se băteau prin televiziuni şi plângeau după procente, Georgel îşi angaja contabil.
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să îşi pregătească veniturile pentru ajustarea cu succes la noul sistem. Trebuia să plătească 25% din bani la stat ca TVA? Deci rămânea cu mai puţini buni, deci era mai stresat, deci nu se putea odihni cum trebuie, deci nu se putea concentra cum trebuie la slujbă şi deci trebuia să pună mai mult suflet în liturghie. Drept urmare, crescu şi el tarifele cu 25%, ca taxă pe evlavia adaugată. Cum era vorba aia… daţi statului ce-i al statului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.
Totodată, mergând pe modelul operatorilor de telefonie mobilă, începu să ofere abonamente la biserică.
Abonamentul arhangelu’ Gavriil costa 50 de ron pe lună şi 20 de mătănii şi primeai pomenire la biserică plus o lingură de vin la împărtăşanie.
Abonamentul Maica Domnului era 100 de ron pe lună şi de spus Crezul în fiecare noapte dar oferea 2 pomeniri, 2 linguriţe de vin şi o bucată de anafură bonus. Dacă activai extraopţiunea sfântul Ioan Botezătorul, ţi se făcea upgrade la vin şi primeai spumos la împărtăşanie.
Exista şi abonamentul de lux, Sfânta Treime Full-option, cel mai avantajos dintre toate, dar şi cel mai scump la buzunar. Era de ajuns să spui o dată Tatăl Nostru şi contra a 500 de lei lunar, ţi se oferea un loc în Rai. Cu tot cu certificat de garanţie. Dacă vroiai loc la masa Domnului, mai marcai 500 de lei la părinte şi ţi se făcea rezervare. În plus, dacă îţi făceai abonament pe 2 ani, primeai loc de veci gratis.
Erau, după cum vedeţi, oferte pentru toate buzunarele şi toate păcatele. Mai mult chiar, ca să compeneseze cumva pentru actele mârşave ale guvernului, a scăzut şi prea-cuviosul Georgel durata slujbei cu 7%.
Şi era şmecher mare părintele. Ştia cum să scoată banul, chiar şi din piatră seacă. Încheie chiar şi un contract cu ministerul sănătăţii şi trecu rugăciunile la categoria „asigurări de sănătate”, căci nu pentru asta se roagă toată lumea?
Şi i-a mers bine popei. Şi-a făcut şi magazin cu haine bisericeşti („Harmani – Vino să simţi harul Domnului” şi „Domnul & Gavriil”), unde vindea basmale şi cămăşi cu semnul crucii. Şi-a făcut şi firmă de asigurări unde, contra sumei modice de 1000 de lei pe an, se ruga popa să nu-ţi ia valul casa. Aveau şi site oficial, plus reţea de socializare, Facebible, iar biserica, fosta sa biserică, era acum cotată la bursă şi mai avea puţin şi ar fi ajuns să valoreze cât Google sau Apple. Şi-ar fi făcut-o fără nici o urmă de îndoială dacă nu ar fi avut parte de o intervenţie… mai puţin divină. L-a falimentat concurenţa, Biserica Satanistă, care credita oamenii cu 0% dobândă şi o ofertă mult mai atractivă pentru lumea de dincolo (tabacioc, votchi, lăutari, femei… aveau de toate). Plus că după atâtea rugăciuni, îl cam lovise pe Dumnezeu inflaţia şi deh, credincioşi, credincioşi, dar Lumea de Dincolo-i pe bani şi la aşa o abundenţă de buni creştini, se mai scumpise şi în Rai chiria.