Sătul să zacă zilnic în mocirlă și să se hrănească cu lăturile oamenilor, porcul și-a propus să își schimbe *status quo-ul*.
Primul pas făcut pentru a-și eleva statul a fost să devină mare. La propriu. Porculetele a început să tragă aer în piept, și să tragă, și să tragă, până când s-a umflat ca un balon cu aer cald.
Găinile s-au oprit toate din ciugulit, vacile au încetat să mai rumege, câinii și-au ciulit urechile și toate animalele din ogradă au întors capul să privească minunea: de deasupra cocinii s-a ridicat în aer porcul.
Cu râtul pe sus, la propriu dar și la figurat, simțindu-se pentru prima dată în viață important, porcul a decis să îi ignore și să ne le întoarcă salutările. De-acum era cineva, nu se cădea să se încurce cu toate orătăniile.
Văzând că sunt ignorate, animalele au încetat și ele să îl mai bage în seamă. În fond, ia mai dă-l în șunca scroafei de porc, cine se crede? Și s-au întors fiecare la treburile lor.
Între timp, porcul continua să plutească peste grădină. Se simțea majestic și grațios, ca și cum ar fi fost promovat brusc la statutul de rege al animalelor iar acum își admira supușii de la înălțimea sa.
Zări și omul. Stătea pe verandă, văzându-și de treaba sa iar porcul, după câteva clipe de ezitare, decise că pe fermier merită să îl salute. Să vadă și el unde a ajuns porcul și cât de mult a evoluat.
Auzind grohăituri misterioase din aer, fermierul întoarse capul și fu atât de uimit de ce văzu încât se prăbuși de pe scaun.
*E uimit de cât de mare sunt*, gândi porcul. *Probabil că regretă că m-a hrănit cu lături iar acum urmează să îmi dea atenția meritată.*
Și se umflă și mai tare, dorind să îl impresioneze chiar mai mult. Se umflă, se umflă, se umflă până când poc! bucăți de slănină începură să aterizeze din cer
*Cine s-ar fi gândit*, reflectă fermierul în ziua următoare, în timp ce se înfrupta din friptura proaspătă, *că secretul creșterii porcilor e să le gâdili orgoliul?*