Maturizarea nu e un proces care să se întâmple peste noapte dar nici nu se întâmplă treptat, de-a lungul timpului.
Nu, e un ansamblu de momente aparent normale când firul standard al gândurilor e întrerupt subit de realizarea că te-ai schimbat.
Nu fizic. Nu are legătură cu un început moale și rotund de burtă acolo unde pe vremuri era un abdomen de oțel. Nu are legătură cu firele de păr alb care încep să îți încărunțească părul (pentru norocoșii care îl au încă, desigur). Nu are legătură nici cu faptul că acum obosești mai repede sau că nu mai ești la fel de sprinten.
Nici psihic nu te schimbi. Ești tot tu, cel de acum de acum zeci de ani și nu ești nici mai înțelept, nici mai deștept ci doar mai știutor. Nu, nu, și tu cel tânăr ar fi gândit la fel ca tine de-ar știi și el aceleași lucruri. Nu te-ai schimbat.
Doar grijile se schimbă. Maturizarea e un update al grijilor. Grijile mici și insignifiante de pe vremuri sunt înlocuite pas cu pas de griji noi, mai mari și mai profunde. Grija banilor, grija familiei, grija viitorului și a prezentului, a sănătății și a altor lucruri pe care acum le consideri a conta cu adevărat.
Îmbătrânești, se adună anii, se adună kilogramele și mai ales se adună grijile. Griji vechi, griji noi, griji veșnice și toate grele.
Privită astfel, maturizarea nu există. E doar un sinomim pentru îngrijorare.