Naruto se întorcea acasă de la antrenament. Era trist, ca de obicei… Nu avea prieteni, toţi îl urau şi îl credeau responsabil pentru distrugerea satului de acum câţiva ani. Se simea singur… atât de singur. Lânga el, iarba creştea precum dinţii de miel.
Obosit, cumpără nişte ramen de la un magazin ce tocmai se pregătea se închidă şi începu să urce scările spre camera sa. Scoase o linguriţă şi incepu să mănânce ramen cu mâna, pe întuneric… Era o atmosferă dezolantă şi tristă. Scoase un oftat adânc şi se îndreptă spre fereastră. Afară picăturile de ploie începuseră să lovească violent asfaltul.
Cu coatele pe fereastră, Naruto privea în gol. Se gândea la Sakura… la părul ei roz, la hainele ei roz, la buzele ei roz, la tenul ei roz, la unghiile ei lăcuite cu roz şi la cât de frumoasă şi roz era. Dar Sakura îl plăcea pe Sasuke. Nesuferitul de Sasuke. Toate fetele în plăceau însă el nu le băga în seamă. “Probabil e gay”, gândi Naruto cu răutate. Dar asta nu schimba cu nimic situaţia. Oricum, chiar daca nu ar fi existat Sasuke, Sakura tot nu l-ar fi plăcut. Cum să îl placă cineva când toţi sătenii îl urau?
Privi asfaltul ud ce se întindea sub fereastra sa, alături de iarba ce continua să crească. Oare cum ar fi dacă s-ar arunca de la fereastră? Să îl găsească a doua zi pe pământ, cu creierii împrăştiaţi pe jos şi înconjurat de sânge. Oare ar plânge cineva pentru el? Oare i-ar duce cineva lipsa?
Nu… probabil că ar fi înjurat că a murdărit trotuarul cu rămăşiţele sale. Îşi putea imagina chiar replica celui care i-ar fi găsit corpul: “Blestematul de Naruto!!! Chiar şi după moarte ne face probleme! Nu putea să îşi găsească şi el altă metodă de sinucidere? Acum cine o să cureţe asfaltul de petele de sânge?”
Oftă… era urât de toţi, inclusiv de Sakura. Frumoasa şi rozalia Sakura…. Iubirea vieţii sale, prinţesa din poveşti… Ce frumos ar fi dacă Sakura l-ar iubi… Ce frumos ar fi dacă ar ciocăni acum la uşă şi i-ar spune că îl urăşte. Îşi putea chiar imagina bătăile în uşa… Păreau atât de reale… atât de reale… Stai! Cineva chiar bătea în uşă, nu era doar imaginaţia sa. Se duse către uşă¸ curios să vadă cine l-ar căuta la ora 22, 13 minute și 45, 46, 47 de secunde… Probabil că era vreun vecin beat care greşise uşa căci pe el nu îl căuta nimeni. Doar pe el nu îl căuta nimeni.
O deschise şi se trezi că cineva îi sare în braţe.
-Naruto, te iubesc!
Era o glumă proastă? Cine îşi bătea joc de el? Cine îi spunea asta? Privi în jos şi observă cu stupoare că era…. Sakura?!? Sakura? Sakura îi spunea că îl iubeşte? Sakura cea roz şi frumoasă? Icoana gândurilor sale? Ce se întâmpla? Era o farsă? Dar de ce i-ar face Sakura o farsă? Sau mai bine zis… de ce s-ar înjosi Sakura cea populară, cea iubită, plăcută şi dorită de toţi să îi facă o farsă lui? De ce să se coboare la acest nivel?
-Naruto, te iubesc! repetă ea. Te iubesc din prima clipă în care te-am văzut. Iubesc părul tău blond, chestiile alea gen mustăţi de pe obrazul tău, personalitatea şi sufletul tău, iubesc tot la tine. Te iubesc, te ador, fără tine simt că mor!
Lui Naruto nu îi venea se creadă. Vru să se ciupească că să se asigure că nu visează însă din cauză ca Sakura îl ţinea în braţe nu putea să se ciupească decât de fund. Se ciupi şi nimic. Ah!!! Era un vis! Era sigur! Se mai ciupi odată, poate de data asta va simţi ceva dar observă că de fapt ciupise fundul Sakurei. Cum aceasta nu zisese nimic, o mai ciupi odata… pentru orice eventualitate. Sakura nu reacţionă în nici un fel, doar că îl strânse şi mai tare în braţe şi continuă:
-Probabil că te întrebi de ce îmi mărturisesc sentimentele tocmai acum însă nu am mai putut rezista. Mi-era atât de greu să mă prefac că te urăsc şi eu pentru a nu fi privită ciudat de ceilalţi… Ţineam atât de mult la popularitatea mea încât… încât …
Izbucnind în lacrimi, Sakura nu mai putu continua. Naruto o ţinea în braţe. Nu ştia cum să reacţioneze…
-Bine dar… Sasuke? Nu îţi placea de el? O întrebă Naruto pe Sakura.
-Aaa… e gay, nu ştiai? L-a văzut Hinata când se plimba prin parc cu Gaara. Se ţineau de mână şi îl bârfeau pe Itachi.
În acel moment Naruto izbucni şi el în lacrimi, dar lacrimi de fericire. Rivalul său era gay, femeia visurilor sale era alături de el şi îl iubea… tot ce mai lipsea era un sărut ca în filme. Îşi apropie buzele sale de cele ale Sakurei, închise ochii şi…
**BUUUUUUUUUUUUUUUUM!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!** Totul explodă pe o rază de câteva sute de kilometri.
-La naiba, iar am greşit ţinta! înjura Vegeta.
Ptiu! scuipă el cu ciudă şi se reîntoarse la antrenament.