La început n-a fost ideea iar scriitorul a început să o caute. Intâi și intâi a căutat pe birou, pe lânga el, sperând să fie undeva la îndemâna. A căutat cu un ochi atent și critic, eliminând orice urmă de non-idee sau ideiuță până când nu a mai rămas nimic.
În speranța ca poate o fi scăpat-o pe jos, a început să caute și în jurul biroului, după care în cameră, după care în toată casa. N-a fost să fie.
Deja scriitorul devenise stresat. Căutase peste tot ideea, scormonind fiecare colțișor, tot-tot-tot și nu a găsit absolut nimic. Nu își amintise să fi ieșit din casă cu ea… deci unde putea fi oare?
Resemnându-se cu faptul că ideea originală a fost pierdută pe veci, scriitorul a plecat în lume, lăsându-și pașii să fie călăuziți de vânt și de întâmplare. A călătorit peste nouă mări și nouă țări, a cunoscut zeci de popoare, fiecare cu o cultură mai interesantă decât alta, dar nu a găsit pe nicăieri nimic care să îl satisfacă.
Lumea era plină de idei, care mai de care mai mici sau mai mari, mai pătrate sau mai rotunde, mai albe sau mai negre dar nici una nu era specială...
Fix în momentul în care își pierduse orice speranță, i-a apărut în cale ea, ideea, sau mai bine zis anti-ideea.
-"*Uite-mă! Aici am fost tot timpul*", i-a spus ea. "*M-ai căutat prin toată lumea când de fapt nu am plecat nicăieri. Lipsa mi-a fost esența iar prezența m-ar fi făcut inutilă. Tot ce trebuia să faci era să mă accepți.*"
Scriitorul a privit-o lung, a strâmbat din nas nemulțumit și și-a văzut de drum.
-"*Cred că mă confuzi*", i-a răspuns el, înainte să plece. "*Ideea de anti-idee este fumată… Caut ceva mai original*"
Legenda spune că scriitorul caută și în ziua de azi o idee...