Scriitorul avea o pălărie magică din care, asemeni unui scamator, scotea câte un bilețel cu un subiect interesant de fiecare dată când nu avea inspirație.
Bilețelul era mic dar cuprindea toate detaliile necesare pentru ceea ce îi era necesar scriitorului: o pereche de rime pentru o poezie, niște ponturi pentru un articol, idei principale pentru un roman. Dacă dorea să scrie un haiku sau o epigramă, o găsea de-a gata pe foița de hârtie, dar cu unele mici greșeli de exprimare sau de gramatică, mai mult ca principiu, pentru a nu se putea insinua că bilețelul magic face chiar *toată* treaba.
Îi mergea bine. Toți doreau să colaboreze cu el, de la reviste și ziare, până la regizori producători de filme, asta pe lângă frecvențele colaborări cu editorul sau, prin intermediul căruia lansa anual măcar o carte sau două. Din punct de vedere literare, era gâsca cu ouăle de aur. Iar ideile sale se transformau de fiecare dată în aur, financiar vorbind, pentru cei ce le publicau.
Nu toți erau însă de acord cu metodele sale, în special confrații. Cei mai mulți oameni, îndeosebi cititorii săi și unii critici, erau de parere că toată șmecheria cu bilețelul era doar o găselniță scornită în scopuri publicitare. Magia nu e ceva real și doar nu se așteaptă nimeni să creadă în existența unei pălării fermecate, născătoare de subiecte literare. Complet absurd!
Exista însă și o mână de oameni care îl urau, așa cum numai artiștii se pot urî între ei, geloși față de succesul său. Nu îl merita, considerau ei! Oricine ar fi putut produce aceleași opere daca ar fi avut aceleași idei sugestive, pe acele bucățele de hârtie. *Dacă*. Așa că unul dintre acești auto-declarați dușmani ai scriitorului i-a furat acestuia pălăria.
Cum a reușit fără să fie prins, nimeni nu știe... Un astfel de artefact prețios ar fi trebuit păzit la fel de bine precum coroana Angliei. Pe scriitor însă părea că îl doare în cot.
"*Acum e acum*!" își spuse hoțul. Plin de speranță dar și entuziasm, a băgat mâna în pălărie și... nimic. Bilețelul se lăsă așteptat. Oricât a încercat, nu a avut pic de succes A întors-o pe toate părțile, a desfăcut căptușeala, tot nimic. Enervat, a distrus-o plin de ură, încălzindu-se cu ideea că nici scriitorul nu se va putea bucura de ea.
Așa că a așteptat cu sufletul la gură și plin de venin să vadă reacția scriitorului. De-abia aștepta să îl vadă pus la pământ, lipsit de inspirație, încercând din greu să vină cu un subiect, asemeni celorlalți scriitori din branșă.
Pe scriitor însă îl durea la bască. Când a ajuns acasă și a constatat că pălăria lipsește a ridicat din umeri, s-a așezat la birou și a scris o poveste despre cum i-a fost furată pălăria. Bineînțeles, a ajuns bestseller, a fost chemat la televiziuni, s-au făcut documentare și tot tacâmul.
Finalul hoțului n-a fost la fel de fericit. Șocat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, a cedat psihic și a înnebunit. Când a venit salvarea să îl ia și să îl ducă undeva departe, se spune că încă mai urla: "*Da' bilețelul? Unde-i bilețelul?*"
Iar scriitorul? Ei bine, după ce a epuizat și tema furtului, a început să scoată bilețele cu subiecte din buzunar. Întreg procesul era la fel de magic, ideile la fel de surprinzătoare, doar că de data asta nu s-a mai gândit nimeni să îi fure pantalonii.