Primul paragraf privea superior, își ținea mândru nasul pe sus și declara pompos: "*Eu sunt primul, eu deschid drumurile, fără mine nu ar putea exista nimic! Așa că închinați-vă în fața măreției mele! Daca eu nu am farmec, totul se oprește și cu cât sunt mai captivant, cu atât sunt mai multe șanse să fie băgate și restul paragrafelor în seamă!*"
Al doilea paragraf își dădu ochii peste cap. Degeaba exista primul paragraf dacă nu vine el, al doilea, să completeze tot și să extindă ideea, lucrurile se opresc brusc. *El* dă sensul, el prezintă esența și chintesența ideei, e sufletul poveștii și mai presus de orice introducere.
Al treilea paragraf nici măcar nu le băga în seamă. *El* era ultimul, el încheia tot, el trăgea concluziile. Șeful final, dădea ordinele și stabilea clar când se oprește tot. Fără el, nimic nu ar fi putut fi terminat. Era Omega, era Dumnezeu, era punctul! Orice ar fi putut spune primul sau al doilea paragraf, celui de-al treilea îi va aparține întotdeauna ultimul cuvânt!
