Pe tastatură


Litera G de pe tastatura era certată cu vecina sa, H. De când fusese pătată cu grăsime de un deget soios de tastator neglijent, se simţea mai cu moţ şi mai lucioasă. Din acest motiv, H, sau Hortensia pe numele ei întreg, nu o putea suferi şi o tachina mereu spunându-i că e patată cu rahatul muştelor care au tras la untura de pe ea. Îi mai zicea şi că G vine de la grasă. Litera G, Gherghina, mai incultă, o făcea Hurvă şi atât, neştiind insulte care să înceapă cu litera H. Filica, litera F, vecina din stânga a Gherghinei încerca mereu să le împace dar fără nici un succes, ajungând chiar ţinta înjurăturilor ambelor litere atunci când spiritele erau prea încinse. În rest, celorlalte litere li se cam rupea de cearta celor două. T, sau Tălâmbache pentru prieteni, era chiar încântat. Fiind fix deasupra lor avea vedere perfectă la spectacol. E drept, acest pseudospectacol cu iz de OTV, reprezentat de mahalagismele de prost-gust pasate între G şi H, era destul de neinteresant, neridicându-se la nivelul unui Magda Ciumac vs. Tolea, Băsescu vs. opoziţie sau Gigi Becali vs. orice om cu creier, dar lui Tălâmbache nu i se spunea Tălâmbache fără nici un motiv. Ar fi putut admira două pietre rostogolindu-se cu acelaşi interes cu care urmăresc alţii cursele de formula 1. I se trăgea de la mult prea numeroasele burice de deget primite în cap, tastatorul având un veritabil fetiş pentru cuvintele ce conţineau acea literă de mai multe ori.
Singura literă care era chiar enervată de situaţie era M, Mircea. Din ce cauză? G, Gherghina, mai de la ţară, nu ezita să încerce să o scuipe’n faţă pe Hortensia. Cum avea însă plămâni puternici şi o ţintă deloc pe măsura, flegma ei zbura deseori prin aer, trecând peste H şi aterizând frumos fix în capul lui Mircea. El săracul tot încerca să îi spună să scuipe mai cu talent dar G nu îl băga în seamă, lucru perfect normal dacă e să ţinem cont că M era vecin cu < şi , ce făceau parte din cadrul simbolurilor, un fel de ţigani ai tastaturii, care mai stăteau săracele şi înghesuite, câte două pe tastă. Ori cine era prin preajma lor nu prea era privit cu ochi buni, existând acea suspciune ca poate le-o fi preluat din proastele obiceiuri.

Exasperat de situaţie, Eustache, litera E, bun prieten cu Mircea, a încercat într-o bună zi să obţină audienţă la Enter, să îi explice situaţia. Mai elegant din fire şi deci mai prezentabil, litera E avea şi unele legături de sânge cu elita tastaturi, literele aristocrate (Tab, Page Down, Print Screen, etc.). Se zvonea că ar fi copilul nelegitim al lui End cu Backspace însă în lipsa unei dovezi clare râmânea o simplă literă, chiar dacă unii îl mai tratau cu un oarecare respect, în speranţa că poate-poate o ajunge măcar un Enter de pe tastatura numerică într-o bună zi, şi să aibă şi ei pile la el.

În tot acest timp, Aliodor sau litera A, nu privea cu ochi buni situaţia. El era poate cea mai muncitoare tastă, una dintre cele mai lovite litere. Oprimat zilnic de buricul degetelor, se simţea nedreptăţit şi persecutat din cauza faptului că era o vocală. În opinia sa, nici măcar tastele de direcţie în timpul unei partide de NFS nu erau la fel de muncite şi considera că ar fi trebuit să primească şi el o mărire şi/sau o decoraţie, mai ales că mai trebuia câteodată să îşi pună tot felul de porcării prin cap, ca să-l facă pe „ă” şi pe „â”.

„Sunt ca un 3 în 1”, obişnuia el să le spună celor care doreau să îl asculte, îndeosebi literelor Q, S şi Z, vecini care erau obligaţi să îi suporte trăncăneală din motive de mică distanţă între ei.

Revenind, Aliodor se simţea deranjat că E va fi primit în audienţă la Enter pentru urâtul ala de M, în condiţiile în care el se chinuia de ani de zile să obţină o astfel de audienţă fără nici un folos. Ajunsese chiar să creadă că există un soi de conspiraţie împotriva sa, lucru oarecum adevărat, pentru că domnul Caps Lock, a cărui moşie se afla lângă A, avusese grijă să îl anunţe pe Enter ce pisălog este acesta şi îl avertizase să nu îl primească vreodată în audienţă, pentru a nu îşi face nervi inutil.

În acelaşi timp, undeva departe, peste mări şi ţări şi o duzină de taste, 6 încerca să o pună de-o combinaţie cu 9.

„Poate la cartelă”, îi răspunse aceasta, după care îl rugă pe Num Lock să dea stingerea.

Publicată inițial pe primul meu blog cu titlul Pe tastatură
Ți-a plăcut? Click aici pentru a distribui pe Facebook