Din oceanul Pacific a ieșit un pește mare. O stupoare de nemăsurat a cuprins atunci întreaga țară. "*Șoc și groază: peștele din oceanul Pacific nu mai este mic*" au titrat toate ziarele iar cetățenii s-au înghesuit să le cumpere pentru a afla cum este noul pește.
În timp ce oamenii de știință făceau măsurători în zonă și prelevau monstre din apă, televiziunile erau ocupate cu talk show-uri. Cum cercetătorii tocmai am stabilit că erau ocupați, invitații erau chemați în principiu dupa cât de dispuși erau să vină. Exceptându-i pe cei care trebuiau să muncească, restul populației oscila între postura de invitat la televizune și telespectator.
Discuțiile interminabile între persoane fără alte talente decât datul din gură erau moderate de persoane lipsite de alte talente decât datul din gură. Acest cerc perfect era completat de articole la fel de inspide postate atât pe Internet, cât și în presa scrisă.
S-au oferit, ce e drept, și multe explicații privind dimensiunea peștelui. Din nefericire, deși numărul lor era înfricoșător de mare, aproape toate se puteau rezuma la "*americanii sunt de vină*" sau "*rușii sunt de vină*", cu mențiunea că evreii / masonii și George Soros se încadrau la capitolul "*americani*" iar biserica la capitolul "*ruși*".
După ce s-au plictisit de atâtea talk-show-uri, populația a binevoit să iasă și în stradă. Erau grupuri ecologiste care acuzau companii petroliere că au poluat oceanul și din cauza asta peștii au ieșit atât de mari. Erau grupuri de pensionari care se plângeau că pentru pești există mâncare de cresc mari, dar pentru pensii nu sunt bani. Mai erau și grupuri de tineri veniți pentru a-și putea da check-in precum și grupuri de tineri veniți pentru a putea spune că au venit dar nu și-au dat check in pe Facebook.
Un grup se plângea de faptul că sunt prea multe biserici în timp ce altul se plângea că nu sunt bani pentru terminarea catedralei. La polul opus, ciobanii protestatari se înțelegeau de minune cu iubitorii de animale, demonstrând că exista totuși un dram de unitate în cadrul mulțimii adunate.
Tot de unitate dădeau dovadadă și legionarii și dacofilii, ce se apucaseră de un grătar tradițional cu mici, al cărui fum îi deranja pe nefumători și fumători așijderea, ambii fiind de acord că ar fi bună o lege împotriva gătitulul în spațiile publice. Au căzut la pace după ce s-a promis că pe viitor se vor găti sarmale. Tuturor le plac sarmalele. Chiar și Remus Cernea era pro-sarmale, atâta timp cât legionarii și dacofilii erau dispuși să jure pe Corneliu Zelea Codreanu și pe Decebal că sarmalele nu vor fi făcute din carne de delfin. Jurăminte inutile de altfel, toată lumea știe că sarmalele se fac din carne de porc, carne care are și avantajul că ține imigranții musulmani deoparte.
Vorbind de teroriști, un separatist ungur a încercat să agite spiritele. Doar că atunci când a deschis cutia de pocnitori cumpărată, a constatat că țiganul care i-o vânduse înlocuise petardele cu o piatră. Enervat, a aruncat piatra în vitrina unui magazin, moment în care a izbucnit haosul: nu se știa dacă erau de vină galeriile de fotbal sau dacă s-a prăbușit iar drona Antenei 3 dar clar era responsabilitatea guvernului.
Între timp, cercetătorii terminaseră toate măsurătorile și se pregăteau de un comunicat de presă. Cu ce scop? Păi, să ne spună despre pește. Care pește? Păi, cine mai ține minte...