Sunt multe lucrurile pe care le poți pierde. Banii, mințile, sănătatea, cheile și culminând cu viața, fiecare cu propriul set de probleme dar dintre toate variantele posibile, cel mai rău a pățit-o Titel: și-a pierdut cheful.
La o primă vedere, nu pare ceva chiar atât de grav. Cu siguranță trebuie să existe alte sorți mult mai rele în univers. Nimic mai fals.
Fără chef de nimic, era chiar mai rău decât dacă și-ar fi pierdut viața. Nu mai avea poftă de mâncare, nu mai avea tragere de inimă să facă orice activitate cu o fărămă de recompensă pozitivă și pierduse orice urmă de motiv pentru a trăi dar simultan nu avea nici chef să moară. Ducea o existență deprimantă, captiv în propriul său iad.
În doar câteva săptămâni slăbise îngrozitor, transformându-se într-un scheleton rahitic și lipsit de vlagă. Părul îi căzuse, sănătatea i se deteriorase drastic iar el ar fi dat orice, orice numai să scape de acest coșmar.
A publicat anunț după anunț, a vizitat vrăjitoare maro practicante de magie albă sau neagră, a vizitat doctori, a vizitat psihici dar și psihologi, preoți din toate religiile posibile dar nimic nu a avut efect. S-ar fi zis că era condamnat să sufere pentru restul zilelor.
"*O să îl vindec pe Titel!*", declară încrezător Mirel atunci când straniul caz al acestuia căpătase suficient de multă popularitate.
Mirel era destul de faimos deși nimeni nu ar fi putut spune exact pentru ce. Apărea adesea prin presă și avea o opinie despre orice, fiind un fel de expert universal. Nu exista subiect despre care să nu își dea cu părere și problemă despre care să nu susțină că are o soluție. Drept urmare, declarația sa a căpătat rapid popularitate și a ajuns pe buzele tuturor.
Vuietul zvonurilor s-a propagat rapid din gură în gură și din ureche în ureche până când a aflat și Titel de presupusul său salvator. O lacrimă aproape că i se prelinse din colțul ochilor și poate că ar fi plâns dacă nu i-ar fi lipsit cheful să o facă. Iar pentru prima dată în multe zile aproape că îndrăznea să spere.
Mirel s-a înfățișat glorios în fața lui, însoțit de o armată de paparazi și camere de filmat.
*Am venit să te ajut!*, exclamă el.
Lui Titel i se umeziseră iar ochii. Poate că... poate că...
*Spui că nu mai chef de nimic, nu?* îl întrebă Mirel, iar răspunsul veni sub forma unei încuviințări ușoare din cap.
Vrei să scapi de acest blestem, nu? Vrei să ai din nou chef?, continuă acesta. Titel încuviință încă o dată. Se simțea înțeles.
*Atunci... se poate spune că ai chef să ai chef!* urlă glorios Mirel, în uralele gloatei. Cheful fusese găsit, concluzionară toți și începură să aplaude bucuroși. Toți erau fericiți mai puțin Titel.
Fără nici un cuvânt, le închise ușa în nas și se întoarse în casă mai trist ca de obicei. Pe lângă chef, tocmai își pierduse și timpul.