Când vine vorba de odihnă nu e nici un secret că vremea ploioasă e relaxantă și te adoarme. Cel mai bun somnifer e mirosul de ploaie și cel mai bun cântec de leagăn e cadența picăturilor de apă ce bat în geam. Nu ai cum să nu tragi către pat, către pernă, către pleoape închise, alunecând încet spre tărâmul viselor… E bine când afară plouă.
Există însă și un alt stimulent al somnolenței, molipsitor prin natura sa, și care apare cu precădere vara, pe caniculă.
Când e soarele puternic, când razele intră pe geam și luminează camera, încălzind-o simultan până la un nivel peste limita confortului, atunci te poate lovi cel mai somoros somn.
În mod normal, efectul ar trebui să fie invers. Un somn odihnitor și ideea de a te scălda în sudoare, respirând un aer uscat pe o vreme caniculară… sunt lucruri incompatibile. Somnul vara e asociat cu umbră și răcoare, cu ramuri înfrunzite ce te acoperă și te cheamă să te așterni la rădăcina copacului, în iarbă verde și parfumată, sa te întinzi și să dormi.
Apartamentul în schimb, ugh, e o cutie de coșmar, ce te sechestrează între ziduri fierbinți de beton. Îți dorești un duș rece, somnul e ultimul lucru care îți trece prin minte. Și totuși există un ingredient secret, mai bun decât orice somnifer, mai bun decât orice ploaie, pahar de lapte cu miere băut înainte de culcare, așternuturi curate sau orice altceva vă mai poate trece prin cap.
Atunci când privești în jur și vezi doar pisici moleșite de căldură, ce dorm adânc, mângâiate de razele de soare, întinse pe gresie, prin pat, pe sub scaune sau pe orice colțisor cât de cât comod… atunci nu ai cum să reziști.
Începi să caști, încep să ți se închidă ochii, te întinzi în pat alături de mâțe, îți lași pleoapele să se odihnească și începi să vânezi șoricei și păsărele pe pajiști înverzite din lumea viselor, alături de pisicile ce ți-au luat-o deja înainte.
Somn ușor