În prisma nefericitelor evenimente de la 30 martie 2009 când primarul micuţului oraş Tărăboaia (o fostă comună promovată recent) s-a îmbătat criţă şi a reuşit să îi rănească una dintre curci după ce s-a prăbuşit peste ea, Dumitru Ghe. Vasile a decis să pună capăt abuzurilor acestui veritabil tiran şi să înceapă un miting de protest în faţa primăriei. Cum primăria se afla însă destul de departe de mini-mall-ul S.C. Avioris S.R.L. şi de barul lui nea Titel, lumea nu prea trecea prin zonă aşa că iniţiativa sa nu s-a putut bucura de succesul scontat.
Ambiţios şi perseverent, Dumitru Ghe. Vasile a refuzat să se dea bătut. Amintirea curcii sale proaspăt decedate îi mistuia sufletul iar imaginea ei strivită pe asfalt sub corpul butucănos al primarului îi bântuia visele astfel încât în mintea cetăţeanului Ghe.Vasile (zis şi Gigel de la Ghe. de la Gheorghe) nu exista decât un singur gând: acela al răzbunării. Căci curca nu era o simplă curcă aşa cum eronat aţi putea crede. Crescută de mică, încă de când ieşise din clocitoare de către Gigel, curca s-a ataşat de stăpânul ei iar acesta i-a împărtăşit sentimentele. Botezată creştineşte de preotul Marian în cazanul de ţuică al lui Dumitru Ghe. Vasile zis şi Gigel, care oricum nu mai era folosit în mod oficial de când cu noile reglementări ale Uniunii Europene, curca primise numele de Teodora Dumitra, dupa Dumitru Teodora Dumitra, zisă şi mama Mitra, bunica din partea mamei a lui Gigel. Prietenii îi spunea Teodorica, alintând-o duios şi cu dragoste.
A avut parte de o viaţa cinstită şi cuvioasă, precum o adevărată maicuţă, curca Teodorica fiind o făptură cuminte a Domnului, ce nu înjura, nu preacurvea, nu consuma alcool, nu jinduia la bunul altuia şi pe deasupra, consumând doar boabe de grâu şi porumb şi ocazional verdeţuri jumulite cu grija de Ghe. Vasile zis şi Gigel, ţinea şi post tot timpul anului. Într-un cuvânt, era o creştină într-adevăratul sens al cuvântului. Cum însă îşi dăduse obsteşcul sfârşit nespovedită şi neîmpărtăşită, gândul teribil că Teodorica ar putea ajunge în Iad nu îi dădea pace lui Gigel. Se trezea noaptea plin de sudoare, imaginându-şi-l pe Satana perpelind-o pe Teodorica la rotisor şi îşi petrecea restul nopţii făcând mătănii şi rugându-se la Dumnezeu să îi mântuiască sufletul curcii până când îl prindea dimineaţa. Pe scurt şi nemailungindu-ne inutil cu amănunte insignifiante despre patimile lui Dumitru Ghe. Vasile zis şi Gigel, viaţa acestuia era un adevărat coşmar şi singurul responsabil era primarul.
După ce s-a sfătuit cu prietenii săi de o viaţa, Costică Mastragoci şi Nae al lu’ Buboia, la un păhărel de ţuică la barul lui nea Titel, Gigel a decis să încerce să strângă semnături pentru organizarea unui referendum în vederea demiterii primarului. Din nefericire, nici aceasta iniţiativă nu a avut succes din lipsa de persoane doritoare să semneze. Gigel bănuia ca a fost din cauza S.R.I.-ului, ce a intimidat locuitorii oraşului la rugămintea preşedintelui Băsescu, cu care se înrudea primarul (îi era un fel de văr de-al treilea prin partea unei mătuşi pe nume Tamara, nu cine ştie ce legătura puternică dar deh… sângele apă nu se face). În realitate, adevărul era mult mai banal şi mai lipsit de conspiraţii politice: tineretul nu era interesat de politică iar cei bătrâni nu prea ştiau să scrie.
Cel mai tragic era că în tot acest timp primarul habar nu avea de toate aceste lucruri. Beat mort în acea noapte, nu îşi mai amintea ce făcuse ci doar că se trezise într-un şanţ, cu pantalonii pătăţi de urină şi mirosind puternic a vodcă Polar. Nici măcar nu o avea pe Teodorica pe conştiinţa. Trăgând periodic câte o duşcă din sticluţa de ceai medicinal amestecat cu zeamă de varză adusă de acasă pentru a-l ajuta să mai scape de mahmureala ce nici pâna atunci nu îi trecuse, primarul îşi vedea de treburile sale de primar.
Pe data de 1 aprilie 2009, zi tragică ce va rămâne pentru totdeauna întipărită în memoria locuitorilor din Tărăboaia, Dumitru Ghe. Vasile zis şi Gigel şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se cu frânghia cu care lega porcul înainte să îl taie.