Un scriitor oarecare s-a găsit la un moment dat lovit de focul arzător al inspirației. Cu atât de mult talent încât aproape că dădea pe dinafară, a pus mâna pe stilou și a început să scrie o poveste cum nu se mai văzuse.
Idei de titluri avea destule, la fel și potențiale premize numai bune pentru a captiva atenția unui cititor. Doar un personaj interesant îi mai lipsea. Însă nu era o problemă, avea el pe cineva în minte.
Scriitorul avea acum titlu, premiză și personaj. Iar personajul avea ceva împotrivă... Nu vroia nici în ruptul capului să fie personaj în acea poveste! Poate că din cauza lenei, poate că din cauza aroganței, poate pentru că nu îl înghițea pe scriitor sau poate că pur și simplu nu era tentat de subiect, scriitorul nu știa de ce ce, eu nici atât și nici personajul nu vroia să spună.
Încercând să dezlege misterul din spatele lipsei sale de cooperare dar și să îl convingă totuși să facă parte din poveste, a început să îl mituiască. Întâi cu lucruri mărunte, cum ar fi un costum frumos pentru el în carte, apoi i-a propus să îl facă pe rând nobil, rege și conducător de imperii, dar nu a reușit nimic. I-a promis și o prietenă, i-a promis și un prieten pentru orice eventualitate, dar rezultatul a fost același. Personajul nu vroia și pace să facă parte din poveste.
-*Bine!*, i-a spus atunci scriitorul exasperat. *O să scriu o poveste și o să am alt personaj! Și o să îl fac să mănânce înghețată și ciocolată iar tu nu vrei primi nimic!*
Personajul a scos obraznic limba în semn de răspuns iar scriitorul și-a dat ochii peste cap. Ce atâta scandal! Epuizându-și inspirația, a pus pe hârtie cel mai interesant lucru care i se întâmplase în ultima vreme: refuzul personajui se a face parte din povestea sa. Avea și un alt personaj în ea, personaj care mânca înghețată și ciocolată: cea mai bună înghețată din lume și cea mai bună ciocolată din lume.
Cuprins brusc de gelozie, personajul cel fițos s-a răzgândit și și-a făcut cunoscut interesul de a apărea până la urmă în poveste. Doar că acum nu mai era dispus scriitorul să îl primească. S-au ciondănit cei doi o bună bucată de vreme dar nu au reușit să cadă la pace așa că a publicat totul în forma originală.
-*Hei, scriitorule*, i-a spus atunci personajul. *Știi că de fapt am căștigat, nu? Chiar dacă tu nu ai vrut, povestea ta este despre cum te-am refuzat. Deci, ha, deși nu m-ai mai vrut, tot eu sunt de fapt personajul principal!*
Scriitorul nu s-a obosit să răspundă, doar i-a zâmbit pe sub mustață. Poate că avea dreptate, dar nu el fusese personajul care mâncase înghețata și ciocolată. Și fuseseră cea mai bună înghețată din lume și cea mai bună ciocolată din lume.