Zăpada se depusese deja într-un strat gros pe pământ iar fulgii continuau să cadă din cer, fără a da semne că se vor opri. Vântul adia puțintel iar aerul rece completa perfect peisajul de iarnă. Zăpezii în sine nu îi păsa însă de peisaj și se mulțumea să existe și să fie. Nu se putea spune același lucru și despre restul universului.
În pofida imparțialității sale, zăpada avea darul să împartă oamenii în două categorii: pro sau contra. Păreri neutre nu aveaum cum să existe.
Cei pro se bucurau de peisaj, se băteau cu bulgări, făceau oameni de zăpadă, se plimbau cu sania sau cu schiurile. Căci iarna fără zăpada nu mai este iarnă. Cei contra se plângeau de frig, de mocirlă, de mersul îngreunat și plângeau dupa soare, căci iarna nu-i ca vara.
Agricultorii, tot pro și contra, sau mai degrabă îngrijorați sau neîngrijorați, își făceau planuri, încercând să își dea seama dacă e bine sau este rău cu atâta zăpadă, dacă recolta va îngheța sau dacă va fi protejată.
Șoferii se plângeau de circulație, se plângeau de mașinile care nu mai pornesc, se plângeau că au rămas blocați pe drumurile nedeszăpezite de primărie. Primăriile se plângeau și ele de zăpadă, de contracte, de buget și lipsa de bani.
Știrile vorbeau tot despre zăpadă, poate într-un fel imparțiale. Ba erau pro, arătând imagini cu copilași bucurându-se de sosirea iernii, ba erau contra arătând imagini cu traficul îngreunat, ba erau justițiare, înfierând administrația publică incapabilă.
Să nu uităm nici de aspectele legate de îmbrăcăminte. Hainele trebuiau să fie mai groase, să țină de cald, dar nici să nu se umple ușor de zăpadă. Mai trebuiuau și fesuri, și mănuși… Iar unii negustori erau pro, căci își puteau vinde mai ușor marfa de iarnă, iar alții erau contra, căci zăpada le strica vânzările. Unii oameni erau pro, căci de-abia așteptau să își poarte paltonașul, fesulețul sau fulărașul de iarnă, alții oameni erau contra, căci le displăcea profund să poarte hainele groase, aducându-și aminte nostalgic de tricourile și bluzițele subțiri purtate doar în urmă cu câteva luni.
Toți și toate erau ba pro, ba contra, numai zăpada în sine erau neutră, singura entitate neutră, care se mulțumea să existe, să fie albă, să fie zăpadă, nea, omăt, așa cum fusese și în anii trecuți, așa cum era și acum și așa cum urma să fie și în anii viitori.